Ana Estera Gavril

O istorioara care ne da de gandit cum ne traim viata si de ce ne bucuram!!!

Era o zi obositoare de vara.Un tata ce avea o fetita de aproape un anisor , o sotie frumoasa si iubitoare , o familie…  isi face planurile pentru cand va ajunge acasa. Isi zise:”Sunt atat de oboist am atat de multe lucruri de facut de nici nu mai stiu cu ce sa incep… insa astazi sunt chiar prea oboist…  vreau sa ajung acasa si apoi  sa am liniste si sa ma odihnesc.Ajunse acasa isi imbratisa sotia, se jucase cateva momente cu  fiica sa si apoi era hotarat sa-si indplineasca  scopul propus.Se retrase intr-o camera se ajeza intr-un fotoliu, inchise ochii si voia sa se bucure de liniste…sa nu il deranjeze nimeni. Insa stand asa acolo a adormit…si a visat un vis…

Visase ca a venit cineva la el si il intreaba:

-Ce faci tu acum?

El ii raspunse:

-Cum ce fac? Vreau sa am liniste…liniste …liniste…sa ma odihnesc, sa nu mai fac nimic, nici sa nu ma mai sune mama la telefon sa ma intrebe de fetita, sa nu mai aud tipete si plansete de copil, nici planurile sotiei cu ce mai trebuie sa facem prin casa, nici  vecinul care abia asteapta sa vin  sa imi spuna de noua lui masina…nimic..nimic altceva decat liniste, liniste, liniste.

- Bine, atunci inseamna ca ai ajuns unde trebuie!

-Ce vrei sa spui? Il intreba taticul.

-Vino cu mine si o sa primesti ceea ce iti doresti.

Vru parca sa plece,insa il trecu un fior si  deodata il intreba:

- “Dar tu cine esti? “

Necunoscutul ii raspunse:

- Eu pot sa iti dau linistea pe care o doresti tu! Eu sunt Moartea!

-O nu,nu, nu!!!! eu nu vreu sa mor,  nu e timpul sa mor acum! Sunt tanar , am o sotie, o fetita  dragalasa …nu , nu e timpul sa mor acum.

-Bine ,bine dar nu tu spuneai ca vrei sa te odihnesti  si sa ai liniste, sa nu mai fii atata solicitat de persoanale din jurul tau?

Se gandi o clipa si isi aduse aminte ca asta isi dorea.

Se trezi brusc din somnul sau si framantat de ceea ce visase medita mult la viata sa.

“Sa mor????????…asta inseamna sa nu mai vad niciodata un rasarit frumos de soare, nici sa mai simt adierea vantului in piept dimineata cand merg la serviciu, sa nu ma mai bucur dimineata de sarutul cald si imbratisarile sotiei mele, sa nu mai pot sta la o cafea cu sotia mea si sa povestim bucuriile noastre, sa nu imi mai privesc fiica dormind, nici sa ii mai simt vreodata manutele-I calde cum ma imbratiseaza, sa nu ii mai aud rasul ei zblobiu, sa nu ma mai pot juca cu ea, sa nu imi mai vad vreodata mama sau tata care atata m-au iubit, m-au indurmat si m-au sustinut , nici socrii mei care mi-au daruit o sotie sa iubitoare si fermecatoare, …vecinii care ne intampinau bucurosi cand sosem acasa din calatorie, prietenii cu care am impartasit atatia ani bucuriile si necazurile,  sa nu mai vad albastrul cerului, ploaia cum imi invaluie fiinta, florile frumos mirositoare si toate minunile din lumea aceasta…

Ce o fi cuprinzand linistea de dincolo??? Se intreba din nou…

Nu ,nu tot ce este aici acum este asa de frumos si de fermecator…voi ramane aici si ma voi bucura in fiecare clipa de ceea ce imi ofera viata.

Se duse la sotia sa…o imbratisa cu mult drag isi privi fiica cum dormea si inima  i se umplu de bucurie…era un tatic fericit si se hotari sa traiasca fericit cat ii va fi ingadiut aici sa mai stea.

Nu stiu cat este de adevarata aceasta istorioara dar intr-un fel poate fi povestea unora dintre noi!